De ce merită să ții un jurnal alimentar când slăbești și cum îl ții fără să devină o corvoadă

Cristian Panaite
Poate ai început cândva un jurnal alimentar și l-ai lăsat după câteva zile, pentru că ți-era jenă de ce urma să scrii acolo: ciocolata de după-amiază, a doua porție de la cină, biscuiții mâncați în picioare. De aceea încep cu ce mi se pare cel mai important să știi: jurnalul alimentar nu e un carnet de note și nici un test pe care îl treci sau îl pici. E un instrument de lucru, pentru tine și pentru medicul tău. Mai jos afli ce arată studiile, de ce ajută și cum îl ții simplu.
Ce arată studiile despre jurnalul alimentar
Notatul meselor e o parte de bază a programelor de slăbit. O analiză publicată în 20111 a adunat studiile de până atunci și a găsit aceeași legătură, iar și iar: cei care își notau mai des ce mănâncă slăbeau mai mult. O analiză mai nouă, din 20212, a strâns 39 de studii în care oamenii își notau pe telefon sau pe internet mesele, greutatea sau mișcarea: în 16 din cele 20 de analize care priveau mâncarea, cine și-a notat mai des mesele a slăbit mai mult.
Cât de des înseamnă „mai des”? Într-un program de slăbit online care a durat șase luni3, cei care au slăbit cel puțin 10% din greutate își notau mesele, în ultima lună, în aproximativ 20 de zile pe lună, deci nu chiar în fiecare zi. Iar timpul petrecut zilnic cu notatul a scăzut de la 23 de minute în prima lună la 15 minute în a șasea.
Aceste studii arată o asociere, nu o dovadă că jurnalul, singur, te face să slăbești. El a fost mereu o parte dintr-un program, alături de consiliere, de un plan alimentar și de mișcare, iar cine își notează mesele cu regularitate e, probabil, și mai implicat în restul tratamentului. Concluzia practică: un jurnal ținut cu regularitate, chiar cu goluri, te ajută mai mult decât unul perfect, abandonat după o săptămână.
De ce ajută: trei lucruri pe care ți le arată jurnalul
Primul este un moment de gândire. Când îți notezi masa, apare o mică pauză în care te poți întreba dacă îți este foame sau mănânci din obișnuință. Nu există încă un studiu care să arate direct acest efect, așa că ți-l prezint ca pe o posibilitate.
Al doilea este ce se adună fără să observi. Biscuitul de la cafea, gustatul din oală în timp ce gătești, mâna de alune din fața televizorului se uită ușor. Scrise una sub alta, seara, arată altfel.
Al treilea: tiparele pe care le vede medicul. Ora mesei, ce mănânci și când apare pofta spun mai mult decât o listă de alimente. Un exemplu din cabinet. O pacientă mânca în fiecare dimineață ouă, brânză și legume. Și totuși, în fiecare zi, pe la prânz, ajungea la ciocolată. Medicul a văzut tiparul în jurnalul ei și i-a adăugat la micul dejun un iaurt grecesc cu fulgi de ovăz și fructe de pădure, adică și carbohidrați care se absorb încet. După această schimbare, pacienta ne-a povestit că pofta de dulce de la prânz a dispărut. E povestea unui singur om, nu o regulă pentru toți. La Kilostop, niciun aliment nu e interzis: dacă nu poți trăi fără ciocolată, o punem în plan, poate în altă cantitate sau în alt moment al zilei, iar jurnalul ne arată unde își are locul.
Uităm o parte din ce mâncăm, și e normal
Dacă îți faci griji că jurnalul tău nu va fi complet, niciun jurnal nu este. Cercetătorii au comparat ce notează oamenii cu energia pe care corpul lor a consumat-o de fapt în viața de zi cu zi, măsurată cu o metodă foarte precisă. La cineva cu greutatea stabilă, cât consumă corpul arată cât a mâncat. O analiză publicată în 20194 a găsit că, în cele mai multe studii, jurnalele alimentare au arătat cu 11% până la 41% mai puține calorii decât consumase corpul.
Porțiile sunt greu de estimat din ochi, uleiul din tigaie sau zahărul din cafea nu se văd în farfurie, iar gustările mici se uită până seara. Niciunul dintre aceste motive nu înseamnă că cineva minte. De aceea, medicul folosește jurnalul ca să înțeleagă cum mănânci, nu ca să verifice dacă spui adevărul, iar un jurnal cu câteva goluri tot arată tiparele care contează. Indiferent ce scrie în jurnalul tău, la Kilostop îl discutăm fără reproșuri.
Cum ții jurnalul simplu
Îți recomand să pornești de la minimum. La fiecare masă, notează:
- Ora la care ai mâncat sau ai băut ceva.
- Ce ai mâncat sau ai băut, inclusiv cafeaua cu lapte, sucul și gustările mici.
- Cam cât: o farfurie plină, o jumătate de porție, o mână, două felii. Nu e nevoie de cântar.
- Dacă vrei, un cuvânt despre context: foame, grabă, oboseală, plictiseală, o zi grea.
Poți folosi un carnet, telefonul, o aplicație sau poze cu câteva cuvinte lângă ele. Nu e dovedit că toate formatele merg la fel de bine5, așa că pe cel potrivit pentru tine îl alegi cu medicul.
Când jurnalul trebuie schimbat
La unii oameni, notatul meselor aduce mai multă neliniște decât folos. Dacă jurnalul îți dă anxietate, dacă îți faci reguli tot mai rigide sau dacă ajungi să mănânci și mai puțin ca să arate bine pagina, te rog să-i spui medicului. Nu înseamnă că ai greșit ceva. O analiză din 20256 a găsit că folosirea aplicațiilor care urmăresc mâncarea și mișcarea apare des alături de o relație tulburată cu mâncarea, dar nu se știe încă dacă aplicațiile favorizează aceste probleme sau dacă oamenii care le au deja folosesc mai des astfel de aplicații. În astfel de situații, jurnalul se schimbă: se poate trece la unul fără cifre, doar cu mesele, ora și contextul, sau se poate face o pauză.
Întrebări frecvente
Trebuie să număr caloriile în jurnal?
Nu, dacă medicul nu ți-a cerut asta. Pentru cei mai mulți oameni sunt de ajuns ora, ce au mâncat și cam cât. Din ele, medicul vede deja tiparele care contează.
Cât timp trebuie să țin jurnalul?
Nu există o durată valabilă pentru toți. În studii, cei care au slăbit cel mai mult și-au ținut jurnalul cu regularitate luni la rând, dar nu neapărat zilnic. Durata o stabilești cu medicul tău.
E la fel de bun un jurnal în poze?
Pozele sunt o variantă bună dacă îți este greu să scrii, mai ales cu câteva cuvinte despre ce nu se vede în farfurie (uleiul, sosul, zahărul). Într-un studiu mic din 20195, cei care și-au fotografiat mesele au slăbit cam la fel de mult ca cei care își numărau caloriile într-o aplicație, dar dovezile sunt încă puține.
Jurnalul îți arată cum mănânci, dar nu toți ne îngrășăm din același motiv. La unii sunt poftele care nu se pot opri, la alții stomacul care nu se satură, mâncatul emoțional sau arderile lente, iar fiecare tipologie are nevoie de altă abordare pentru slăbit.
La Kilostop, folosim diagnosticarea celor 4 tipare de obezitate înainte de a porni orice program de slăbire. Vrei să știi care este tiparul tău preponderent? Completează testul și vei primi rezultatul tău în câteva minute.
Testul celor 4 tipare de obezitate
Multă sănătate și nu uita: mănâncă variat, nu prea mult, în special vegetale.
Citește și
- De ce slăbitul „pe cont propriu” eșuează de cele mai multe ori și ce face diferența
- Kilogramele pierdute tind să revină. Ce te ajută să-ți menții greutatea după slăbit
- Tiparul Mâncat Emoțional: Când mâncarea devine refugiu
Surse
- Burke LE, Wang J, Sevick MA. Self-monitoring in weight loss: a systematic review of the literature. Journal of the American Dietetic Association, 2011.
- Patel ML, Wakayama LN, Bennett GG. Self-Monitoring via Digital Health in Weight Loss Interventions: A Systematic Review Among Adults with Overweight or Obesity. Obesity, 2021.
- Harvey J, Krukowski R, Priest J, West D. Log Often, Lose More: Electronic Dietary Self-Monitoring for Weight Loss. Obesity, 2019.
- Burrows TL, Ho YY, Rollo ME, Collins CE. Validity of Dietary Assessment Methods When Compared to the Method of Doubly Labeled Water: A Systematic Review in Adults. Frontiers in Endocrinology, 2019.
- Dunn CG, Turner-McGrievy GM, Wilcox S, Hutto B. Dietary Self-Monitoring Through Calorie Tracking but Not Through a Digital Photography App Is Associated with Significant Weight Loss: The 2SMART Pilot Study-A 6-Month Randomized Trial. Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics, 2019.
- Moody S, Ross L, Opitz MC, et al. Associations Between the Use of Fitness and Diet Tracking Technology and Disordered Eating Behaviour: A Systematic Review. European Eating Disorders Review, 2025.